Hulit de unii, adorat de alţii, Mareşalul Ion Antonescu este, cu siguranţă, unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei recente a României.

După 23 august 1944 începe procesul istoric care va duce la instaurarea regimului comunist în România. Arestat, mareșalul Ion Antonescu este predat sovieticilor, care timp de doi ani l-au supus la interogatorii foarte dure. În 1946 este adus înapoi în România pentru a i se intenta un proces.

scrisoare ion antonescu sotie

Intregul proces are loc destul de repede, între 6 și 17 mai 1946. Tribunalul Poporului, pe atunci o instituţie politică, pronunță 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse sunt comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 dintre învinuiți sunt condamnați în absență.

Ultima dorință a lui Ion Antonescu a fost să fie executat de militari, nu de gardienii închisorii, dar a fost refuzat. Conform raportului oficial, dupa ce s-a dat ordinul de tragere și s-a executat ordinul, Ion Antonescu a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, apoi a căzut.

Cu toate acestea, înainte de a fi executat, organele de cercetare i-au permis mareşalului să-şi aştearnă într-o scrisoare ultimele gânduri pentru soţia sa, Maria, care, de asemenea, a fost arestată imediat după reţinerea lui Ion Antonescu.

În scrisoare, mareşalul îşi arată încă o dată dragostea de ţară şi dezamăgirea pentru această trădare a neamului. Totodată, îşi încurajează soţia să ţină capul sus în acele momente de cumpănă.

Mareşalul Ion Antonescu, către soţia sa, Maria

„Scumpa mea Rica, 

Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa Justiţiei Supreme.

Aşa să stai şi tu! Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la suflet, la viaţa noastră, făra a-i cere nimic.

Nu-i cerem nici azi. Judecata lui pătimaşă, de azi, nu ne înjoseşte şi nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.

Publicitate

Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi viaţa mea, toata viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare. Împrejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem ţării noastre.

Suprema voinţă a decis altfel. « Am fost un învins », au fost şi alţii…, mulţi alţii. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi. Popoarele în toate timpurile şi peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la nedreptate cu iertare.

Ultima mea dorinţă este ca tu să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo vei găsi liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine care azi nu o mai poţi plăti. Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au fost străbuni şi călăuzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi între cei cu care am copilărit şi cu care am cunoscut şi durerile şi lipsurile.

Împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodată. Poate vei gândi că tot acolo lângă mine trebuie să fie şi ultimul tău locaş. Scoborând în mormânt, eu azi, tu mâine, ne vom înălţa, sunt sigur, acolo unde va fi singura şi dreapta răsplată.

Te strâng în braţele mele cu căldură.

Te îmbrăţisez cu dragoste.

Nici o lacrimă!

Ion.”

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

1 Comentariu

  1. Mare patriot, a iubit tara si neamul asta, numai noi nu l-am inteles, chiar ca nu meritam macar sa ii rostim numele, plecat de jos, ofiter roman, fara pile si relatii fara sa protejeze pe toti golanii, a vrut sa faca ceva in tara asta, dar ca de obicei, nu a avut cu cie…Dumnezeu sa il odihneasca…

  2. Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele