Credeaţi că încălzirea prin pardoseală este o noutate, un lux al perioadei de evoluţie tehnologică? S-ar putea ca răspunsul la această întrebare să vă surprindă.
Sistemul hipocaust, inventat de romani în antichitate, presupunea încălzirea locuinţei prin pardoseală, similar cu sistemele de încălzire moderne.
Mai mult decât atât, aceasta nu era doar o invenţie izolată, ci era vitală pentru locuinţele mai mari ale nobililor şi pentru încălzirea băilor romane. De asemenea, cei mai înstăriţi dintre romani aveau astfel se sisteme construite sub locuinţele lor.
Podeaua era ridicată la aproximativ 20 de centimetri de suprafaţă (dar înălţimea poate varia în funcţie de locuinţă), fiind susţinută de stâlpi construiţi din cărămidă şi ciment.
Se construia un furnal în colţul camerei, iar aerul fierbinte provenit din acesta circula în spaţiul de sub podea. Necesita muncă de întreţinere şi monitorizare. Pentru acea perioadă, reprezenta o inovaţie tehnologică extrem de avansată.
Odată cu declinul Imperiului Roman, majoritatea băilor publice au rămas neîntreţinute, iar hipocaustul a încetat să mai fie folosit. În Evul Mediu s-a încercat reluarea acestor tip de construcţii, dar nu a durat prea mult timp până s-a pierdut în istorie.
Cum arătau aceste sisteme
Ruinele unui hipocaust construit sub podeaua unei vile romane, în prezent în provincia Palencia, din Spania
Sistemul de susţinere, pe care era construită podeaua
Dar ce facem dacă podeaua se încălzeşte prea tare?
Evident, romanii s-au gândit şi la acest aspect.
Au construit orificii prin care circula aerul, permiţând astfel aerisirea sistemului şi împiedicând supraîncâlzirea podelei.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
