Acasă Actualitate Social Dar ce am făcut dom’le, am dat cuiva în cap?

Dar ce am făcut dom’le, am dat cuiva în cap?

160
0

Oare de ce are impresia românul că orice infracţiune pe care o comite este „lejeră” dacă nu „a dat în cap cuiva”? Şi mai mult decât atât, de ce nu îşi asumă românul orice situaţie în care ajunge în faţa legii?

Orice statistician respectabil tânjeşte să afle răspunsul general valabil din punct de vedere statistic la o mulţime de întrebări de ordin existenţial referitoare la comportamentul în societate a românului.

Relaţia dintre autorităţile statului şi cetăţeanul contribuabil care are impresia că deţine adevărul absolut este greu de menţinut la limitele rezonabilului. Jandarmii sunt răi, sunt nişte fiare care tăbăcesc orice cur le iese-n cale, practic, sunt aproape inutili. Ambulanţele ajung greu şi când ajung nu sunt bune de nimic. Despre poliţie mai este nevoie să fac vreo precizare? Dar staţi aşa, că nici pompierii nu sunt menajaţi… parchează maşinile alea mari în aşa fel încât încurcă traficul (caz văzut cu ochii mei, pompierii se chinuiau să stingă o maşină care ardea mocnit, iar cetăţenii urlau la ei că au lăsat maşina anapoda!!!!)

Avem probleme serioase. Românul nostru când se vede „bun de plată” în faţa unei infracţiuni sau a unei contravenţii pe care a săvârşit-o, face scandal şi găseşte tot felul de scuze, cea mai des întâlnită fiind cea din titlu.

Dar ce am făcut dom’le, am dat cuiva în cap?
Nu, domnule! Nu ai dat nimănui în cap, dar ai traversat un bulevard tranzitat de 10.000 de maşini pe zi printr-un loc prin care şi câinii înţeleg că nu e voie să treci! Nici dacă ai fraudat statul cu 100.000.000 de euro nu înseamnă că ai dat cuiva în cap. Şi nici dacă ai fost prins cu 5 kile de cocaină la tine în Gara de Nord. Deci? Ne folosim şi noi creierele?

Şi dacă nu o spune cetăţeanul respectiv, de cele mai multe ori pentru că este prea ocupat să opună rezistenţă autorităţilor, se adună destui curioşi şi salvatori de neam, care se consideră cetăţeni model, şi încep să urle. După cum am observat şi prin prisma filmuleţelor care au tot apărut în ultima perioadă pe acest tip de problemă, cei mai vizaţi sunt poliţiştii. Nu prea mai ştiu ei ce este bine şi ce nu este bine să facă din perspectiva cetăţeanului. Dar un lucru este clar: nu perspectiva cetăţeanului este cuvânt de ordine în activitatea autorităţilor statului, ci perspectiva legislaţiei în vigoare.

Concluzia duce tot către ipocrizie
Românul e ipocrit. Aruncă cu noroi ori de câte ori are ocazia în autorităţi, deşi ştie că dacă ajunge în vreo situaţie în care îi ţâţâie curu’, sărută asfaltul când aude sirenele, fie că e vorba de ambulanţă, poliţie sau pompieri. Indiferent cum te numeşti. În faţa hazardului, toţi suntem egali.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here