Cum eşti judecat în funcţie de meseria pe care o ai


Nu ştiu dacă şi acum e la fel, dar când eram la şcoală, învăţătoarele sau, mai târziu, diriginţii, obişnuiau să pună întrebarea care era în măsură să-ţi catalogheze tot neamul: „Cu ce se ocupă părinţii tăi?”. Iar dacă răspunsul era tata – măturător, iar mama – vânzătoare de legume, deja cel în cauză începea să înţeleagă ce e snobismul.

Alain de Botton, un jurnalist şi scriitor englez, definea snobul ca persoana care ia o parte mică din tine şi o foloseşte pentru a avea o viziune completă a ceea ce eşti.

Snobismul este o problemă reală. Un fenomen global. Există şi face victime în fiecare zi. De-a lungul istoriei, a avut diferite forme şi s-a adaptat perfect epocii, a evoluat.

Forma prezentă a snobismului este legată de locul de muncă. Te întâlneşti după mai mult timp cu foşti colegi, cunoştinţe vechi, cu care nu ai ţinut legătura, iar la un moment dat, apare din nou întrebarea care te-a catalogat şi în copilărie: „Cu ce te ocupi?”. Iar tu vei răspunde umil că eşti între job-uri sau că nu ţi-ai găsit încă ceva stabil. Ori le vei spune, plin de încredere, că eşti mare sculă într-o firmă importantă şi mai ai o afacere pe lângă. În funcţie de răspunsul tău, cei din jur vor fi, ori bucuroşi că-ţi pierzi vremea cu ei, ori te vor trata cu o indiferenţă voalată, încercând să te evite.

Acelaşi scriitor de care aminteam mai sus, spunea că opusul acestui tip de snob, e mama. Amuzant. Dar câte persoane nu te judecă în funcţie de realizările tale? Dacă priveşti în jur, pun pariu că vei observa că în comportamentul oamenilor este o corelaţie strânsă între cât timp şi respect acordă celor cu care relaţionează, în funcţie de poziţionarea acestora în ierarhia socială. Pare complicat, dar cu alte cuvinte, dacă omul crede că prezinţi interes pentru el, te bagă în seamă, dacă nu, te bagă în pizda mă-tii, oricât de deştept ai fi.

În Evul Mediu, o persoană săracă era denumită ghinionistă. Adică privată de norocul de a fi bogată. Acum, un om sărac este un ratat. Un ratat şi un beţiv, de cele mai multe ori. Diferenţa dintre ghinionist şi ratat, o reprezintă fix evoluţia snobismului de care vorbeam mai sus. În prezent, nu mai sunt zeii de vină, ci oamenii. Oamenii sunt de vină pentru mediocritatea în care se zbat. Dar e bine. Căci şi eroii au devenit umani. Avem, în general, o părere foarte bună despre noi înşine, căci am devenit elementul central. Şi aşa e normal.

Snobismul din ziua de azi nu mai pune preţ atât de mare pe diferenţa de educaţie. Contează mai degrabă situaţia materială. Să luăm, fără nicio răutate, ţiganii. Nu pe cei vai de curul lor, ci pe ăia cu 18 mii de camere şi turnuleţe la palat. Deşi unii sunt mai proşti ca un căcat pleoştit, faptul că au bani, îi face să devină snobi, să-i privească cu dispreţ pe cei care nu au reuşit în viaţă. Dar poate nu e vina lor.

Totuşi, indiferent de poziţia socială, cu toţii avem un lucru în comun: plăcerea de a vorbi despre mizeria din viaţa altora.

Care este reacţia ta?

Furios Furios
0
Furios
Trist Trist
0
Trist
Drăguţ Drăguţ
0
Drăguţ
La naiba La naiba
0
La naiba
Nu-mi place Nu-mi place
0
Nu-mi place
Îmi place Îmi place
0
Îmi place
LoL LoL
0
LoL
Cool Cool
0
Cool
WTF WTF
0
WTF

Comentarii 3

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  1. Solutia si contramasura la snobism este doza strasnica si navalnica de sarcasm si ironie. Nu prea ai cum sa raspunzi in vreun alt fel la astfel la aere. Adica ai cum, dar aproape ca nu se cuvine 😀

    In alta ordine de idei, sarcasmul si jocul de cuvinte axata pe ironizarea situatiilor si indivizilor neplacuti nu semnaleaza absenta bunului simt in nici un fel. Pur si simplu e menajarea acestei resurse de altfel destul de finite, mult prea extraordinare pentru a fi risipite pe oameni redusi.

    E totusi un semn de respect fata de cel ce nu te respecta, replicile taioase voalate, umorul negru sau ironia din cadrul sarcasmului necesitand dictie, retorica/oratorie calculata si un vocabular imaculat. Nu exista nici un motiv pentru infranare, stinghereala sau vreo retinere de orice fel in aceste cazuri..

      1. Depinde de felul in care privesti lucrurile – persoana vizata oricum n-o sa inteleaga imediat, sau deloc. Si apoi depinde daca vrei sa te dai in spectacol in fata spectatorilor sau vrei pur si simplu sa pui la punct un snob fara sa te injosesti cu exprimare obsteasca…

        Exista mereu optiunea de a te abtine de la replica, in mod diplomatic, dar nu e pentru toti – la un moment dat iti urca sangele in cap si iti vine sa zici doua cuvinte :p

Nu ţine chestiile tari doar pentru tine!

Dacă ţie ţi-a plăcut, cu siguranţă şi prietenii tăi vor să vadă asta! Distribuie articolul pe reţelele de socializare!